APOKRIES reprezintă cele 3 săptămâni dinaintea Marelui Post al Paștelui.

Poate că este cea mai intensă perioadă a anului în Grecia, unde cântecul, dansul, tachinarea, mascaradele au un rol principal, cînd psihicul omului este mai schimbător decât este în tot restul anului, este perioada când mama natură renaște, iar omul fiind legat de aceasta din vremuri imemoriale urmează desfășurarea firească a acestei renașteri…
Este vremea lăsatei secului. . .
După cum se știe, fertilitatea reprezintă unul din principalele motive în practica de cult religios din Grecia antică. Fertilitatea naturii, pentru satisfacerea necesităților culegătorilor de roade, ale vânătorului și pescarului, fertilitatea câmpurilor pentru răsplata trudei cultivatorului, fertilitatea turmelor pentru păstrarea și creșterea bogăției vii a crescătorului de animale și, în fine, fertilitatea oamenilor pentru pentru creșterea și perpetuarea societăților. Prin motivul fertilității este foarte ușor de interpretat întregul erotism ce se revarsă din Mitologia Greacă – o bogăție imensă a acestei exprimări poetice se reflectă în toate formele Artei din Grecia antică.
În fine, experiența trăirilor omului GREC i-a impus convingerea faptului că nu doar cele ce există în mediul imediat înconjurător, dar și lumea întreagă, Universul, reprezintă totalitatea roadelor iubirii, convingere care, privită poetic și simbolic, nu numai că nu a fost dezmințită ci, dimpotrivă, a fost confirmată de către știința actuală, imensa temelie pe care și-a pus amprenta Civilizația Greacă.
Dacă ținem cont de această fundamentală importanță a iubirii în perceperea lumii de către greci, putem aborda și înțelege orice manifestare individuală a trăirii la grecii antici, dar și să recunoaștem variantele care, de altfel, se păstrează încă pline de vigoare și impuls tineresc. Una din aceste variante, cea mai veche după umila mea părere, care a rezistat de-a lungul veacurilor și se desfășoară anual, este sărbătoarea Carnavalului.
Ce înțelegem însă prin cuvântul APOKRIA și latinescul carnaval?
APO + KRIAS = lăsatul de carne, din moment ce conform credinței ortodoxe urmează marele post al Paștelui.
CARNE + VALE = grecescul SARKA (carne) + VALE care înseamnă lăsatul de carne (desigur, există mai multe versiuni referitoare la sensul cuvântului carnaval, care fac trimitere la anticele ceremonii grecești de inițiere).
Pe teritoriul Greciei există multe obiceiuri care își au originea în ritualurile din antichitate și sunt identificate mai ales în partea de nord, în Macedonia și Tracia. Și poate că cel mai reprezentativ exemplu de ritual antic grecesc sunt GHIANIȚARII din Naousa.
Obiceiul Ghianițarilor din Naousa se pierde în adâncurile istoriei.
Esența obiceiului constă în lupta perpetuă a binelui cu răul, a omului cu schimbările naturii în decursul anului, a iernii cu primăvara, a morții și reînvierii naturii și, prin extindere simbolică, a omului, din moment ce supraviețuirea lui este indestructibil legată de natură.
Orașul fiind construit la poalele muntelui VERMIO, obiceiul Ghianițarilor din Naousa are trăsături dionisiace, deoarece, conform mitologiei, acolo s-a născut cel mai mare dansator al antichității, SATYROS SILINOS, primul însoțitor al procesiunii lui DIONYSOS.
În concluzie, am putea scrie capitole întregi despre respectivul obicei, fără a impune faptul că așa a fost și nu altfel. Adevărul se pierde în clepsidra timpului.
Această referire se face ca să nu uite vârstnicii și să afle tinerii, deoarece, așa cum a spus la revoluția din 1821 generalul MAKRIGHIANIS, POPORUL FĂRĂ TRECUT, NU ARE NICI PREZENT, NICI VIITOR.
IOANNIS GADOS
Comunitatea Elenă Brașov
Comunitatea Elenă Brașov a încercat să pună în evidență aceste obiceiuri, la manifestarea desfășurată pe data de 28 februarie 2011, manifestare la care a participat și echipa Televiziunii Române, condusă de d-na Nicoleta Dumitrache.