Prima zi după Lăsata Secului o numim Lunea Curată, deoarece din acea zi începe ”purificarea” trupească și sufletească, prin postul celor 40 de zile care se numește SARAKOSTI. Când cineva începe o călătorie, trebuie să știe încotro merge. Acest lucru este valabil și pentru Sarakosti, o călătorie spirituală a cărei destinație este Paștele, ”sărbătoarea sărbătorilor”. Este pregătirea pentru ”împlinirea” Paștelui, adevărata Dezvăluire. Prin urmare, pentru a porni în această călătorie, trebuie să înțelegem legătura între Sarakosti și Paște, pentru că dezvăluie ceva esențial, de o importanță supremă pentru credința și viața noastră creștină.

Paștele înseamnă mult mai multe decât încă o sărbătoare, decât aniversarea unui eveniment trecut. Prin Paște sărbătorim Învierea lui Hristos ca ceva ce s-a întâmplat și continuă să se întâmple în noi. Pentru că fiecare dintre noi a primit darul acestei noi vieți și puterea să o accepte și să o trăiască. Este darul care schimbă din rădăcini atitudinea noastră față de toate elementele acestei lumi, chiar și față de moarte. Este totala noastră credință că moartea lui Iisus a schimbat însăși natura morții, a transformat-o într-o ”trecere”, un ”Paște„ spre Împărăția lui Dumnezeu și a transformat cea mai mare tragedie într-un triumf absolut.

În fiecare an Sarakosti și Paștele sunt, pentru încă odată, o călătorie, un pelerinaj, viziunea Paștelui care transformă încercările postului în ”deschidere spirituală”. Și, odată ce facem primul pas, vedem – departe, foarte departe – destinația. Este bucuria Paștelui, este intrarea în slava Împărăției. Noaptea poate fi întunecată și lungă, dar, pe parcursul întregului drum, zori plini de raze strălucesc la orizont. ”Nu ne lua speranța, Prieten al omului”!

O datină care aproape că s-a pierdut este și cea a Coanei Sarakosti.

O foloseau ca pe un calendar specific pentru a număra săptămânile postului (Sarakosti). Coana Sarakosti, în majoritatea zonelor Greciei era un desen pe hârtie care prezenta imaginea unei femei cu mâinile încrucișate, datorită rugăciunii, fără gură, datorită postului și cu șapte picioare care reprezentau cele șapte săptămâni ale Postului cel Mare. În fiecare sâmbătă îi rupeau un picior și astfel știau câte săptămâni de post au rămas până la Paște. În Sâmbăta Mare, rupeau și ultimul picior. Această bucată de hârtie se împăturea bine și se ascundea într-o smochină uscată. Aceasta se punea între altele și cine o găsea se considera că-i va aduce noroc.

În alte zone ale Greciei Coana Sarakosti nu se făcea din hârtie ci din aluat. Aluatul se plămădea cu făină, apă și sare. Ritualul era același ca și cu cea din hârtie.

Pe Coana Sarakosti

XX

Care-i  veche datină

Bunicile-o plămădeau

Cu făină și cu apă.

De podoabă îi puneau

Pe creștet o cruce

Dar gură să-i facă uitau

Postul pentru a-l putea duce.

.

Și zilele-i le numărau

Cu picioarele ei șapte

Unul pe săptămână îi rupeau

Pân’ să se-apropie de Paște.

Postul Paștelui cu bine!

Sursa: www.ΗΘΗ&ΕΘΙΜΑ

Primul brad de Crăciun din Grecia a fost împodobit în 1833 în Nafplio, în exteriorul reședinței lui Otto. În continuare, când capitala s-a mutat în Atena, reședința lui Otto (încă nu existau palate) era singura locuință împodobită din Atena. Deci, în fața locuinței regelui, atenienii stăteau la rând pentru a admira copacul inedit. Corabia împodobită nu era cunoscută în Atena, ci doar în anumite insule. În consecință, bradul de Crăciun era o nouă modă și nu a îngrădit vreo altă datină existentă a atenienilor (și a majorității grecilor). Dar de ce trebuie să împodobim bradul și ieslea cu zăpadă artificială? Acest lucru nu are nici o legătură cu Bethleem, ci cu originea germană a obiceiului.

În orice caz, obiceiul cu bradul de Crăciun s-a propagat și în Europa de Vest cam în aceeași perioadă.

Crăciun Fericit si La Mulți Ani!

 Încă din perioada bizantină creștinii greci se pregăteau din vreme pentru sărbătorile pascale. Își vopseau casele, așezau pe podele ramuri aromate de dafin, mirt, rozmarin, lămâi și își confecționau haine noi de sărbătoare, speciale pentru Paști.

După încheierea postului de 40 de zile premergător Paștelui, urmează Săptămâna Mare care începe din Duminica Floriilor și se termină în Sâmbăta Mare iar credincioșii merg zi de zi la biserică pentru a participa la slujbele dedicate Sfintelor Patimi.

Lunea Mare: ”mirele vine la miezul nopții”

Marțea Mare: în biserici se plânge ”femeia care a căzut în păcat”

Miercurea Mare: gospodinele curăță casele. În biserici, după amiază, se ține Marele Maslu și seara slujba penrtu Cina cea de Taină.

Obiceiurile de Paști încep mai ales în Joia Mare cînd se pune o pânză roșie, la fereastră sau pe balcon, care simbolizează sângele lui Hristos, iar gospodinele din toată țara vopsesc ouăle roșii și încep pregătirile pentru noaptea Învierii. În nordul Greciei gospodina punea primul ou la iconostas, de unde îl scotea când ploua sau fulgera ca să alunge grindina și inundațiile. Până nu de mult, în anumite zone, cu vopseaua folosită pentru ouăle de Paști se însemnau pe cap și pe spate mielușeii. În ce privește pânza roșie, cât stătea la fereastră sau pe balcon, nu se spălau rufe, acesta fiind considerat semn rău. La biserică se desfășoară slujba celor 12 Evanghelii și când se termină fetele tinere încep împodobirea epitafului cu ghirlande din flori albe. Astfel, în Vinerea Mare dimineață epitaful este pregătit pentru a primi ”trupul lui Hristos” după răstignire.

Vinerea Mare: este zi de doliu, lumea trăind cu mare smerenie Drama Divină. Nu se mănâncă dulciuri, din iubire pentru Hristos care a fost stropit cu oțet. Nu se pune mâna pe ac sau pe ciocan, considerându-se un mare păcat. Seara are loc procesiunea epitafului, însoțită de fanfara care cântă marșuri funebre. Pe tot parcursul procesiunii, credincioșii aruncă flori peste epitaf, ținând lumânări aprinse.

Sâmbăta Mare: după terminarea slujbei Învierii, toți credincioșii duc acasă lumânări cu lumina Sfântă a Învierii și înainte de a intra în casă fac semnul crucii pe canatul de sus al ușii, aprind candela de la icoanele din casă și se străduiesc să o țină aprinsă pe tot parcursul anului ca să o reînnoiască la următoarea Înviere.

În Lunea Mare, Marțea Mare și în Miercurea Mare, mai ales fetele tinere, nu mâncau nimic, beau doar puțină apă, deoarece credeau ca pe inima goală rugăciunea are efect  mai puternic și așa își vor găsi mirele.

În ziua de Paști se frige mielul la proțap, sau se gătește în cuptor, umplut cu orez, muguri de pin și stafide. Pe spatele mielului fript la proțap, gospodarul căuta semne pe care le considera profeții pentru casă și patrie. Dar ca să arate aceste semne, se spune, mielul trebuia să fi dormit cel puțin două nopți în casă.

Duminica Paștelui, la prânz, este considerată A Doua Înviere. Iubirea.

Pentru iubirea de oameni a fost răstignit Hristosș de aceea se citește Evanghelia în 12 limbi, simbolizând unitatea națiilor.

După slujba Iubirii, în jurul bisericii se încinge dansul, cu preotul în frunte și după el credincioșii, în ordinea vârstei. Toți sunt îmbrăcați în straie de sărbătoare, cântă și dansează.

Paștele grecesc, prin credința grecilor nealterată de-a lungul timpului, rămâne unic în lume privind păstrarea tradițiilor din vremuri imemoriale. În Grecia și pe oricare din cele cinci continente trăiesc, Paștele grecilor continuă să-și păstreze unicitatea.

Cu tot ritmul furtunos al vieții cotidiene a grecilor contemporani, care ar fi putut să-și piardă credința și simțămintele, tradițiile și obiceiurile sunt păstrate cu sfințenie, lăsând un prețios tezaur pentru grecii generațiilor viitoare.

PAȘTE FERICIT! ΚΑΛΟ ΠΑΣΧΑ!

Comunitatea Elenă Brașov

Ελληνική Κοινότητα Μπραςόβ

 APOKRIES reprezintă cele 3 săptămâni dinaintea Marelui Post al Paștelui.

Poate că este cea mai intensă perioadă a anului în Grecia, unde cântecul, dansul, tachinarea, mascaradele au un rol principal, cînd psihicul omului este mai schimbător decât este în tot restul anului, este perioada când mama natură renaște, iar omul fiind legat de aceasta din vremuri imemoriale urmează desfășurarea firească a acestei renașteri…

Este vremea lăsatei secului. . .

După cum se știe, fertilitatea reprezintă unul din principalele motive în practica de cult religios din Grecia antică. Fertilitatea naturii, pentru satisfacerea necesităților culegătorilor de roade, ale vânătorului și pescarului, fertilitatea câmpurilor pentru răsplata trudei cultivatorului, fertilitatea turmelor pentru păstrarea și creșterea bogăției vii a crescătorului de animale și, în fine, fertilitatea oamenilor pentru pentru creșterea și perpetuarea societăților. Prin motivul fertilității este foarte ușor de interpretat întregul erotism ce se revarsă din Mitologia Greacă – o bogăție imensă a acestei exprimări poetice se reflectă în toate formele Artei din Grecia antică.

În fine, experiența trăirilor omului GREC i-a impus convingerea faptului că nu doar cele ce există în mediul imediat înconjurător, dar și lumea întreagă, Universul, reprezintă totalitatea roadelor iubirii, convingere care, privită poetic și simbolic, nu numai că nu a fost dezmințită ci, dimpotrivă, a fost confirmată de către știința actuală, imensa temelie pe care și-a pus amprenta Civilizația Greacă.

Dacă ținem cont de această fundamentală importanță a iubirii în perceperea lumii de către greci, putem aborda și înțelege orice manifestare individuală a trăirii la grecii antici, dar și să recunoaștem variantele care, de altfel, se păstrează încă pline de vigoare și impuls tineresc. Una din aceste variante, cea mai veche după umila mea părere, care a rezistat de-a lungul veacurilor și se desfășoară anual, este sărbătoarea Carnavalului.

Ce înțelegem însă prin cuvântul APOKRIA și latinescul carnaval?

APO + KRIAS = lăsatul de carne, din moment ce conform credinței ortodoxe urmează marele post al Paștelui.

CARNE + VALE = grecescul SARKA (carne) + VALE care înseamnă lăsatul de carne (desigur, există mai multe versiuni referitoare la sensul cuvântului carnaval, care fac trimitere la anticele ceremonii grecești de inițiere).

Pe teritoriul Greciei există multe obiceiuri care își au originea în ritualurile din antichitate și sunt identificate mai ales în partea de nord, în Macedonia și Tracia. Și poate că cel mai reprezentativ exemplu de ritual antic grecesc sunt GHIANIȚARII din Naousa.

Obiceiul Ghianițarilor din Naousa se pierde în adâncurile istoriei.

Esența obiceiului constă în lupta perpetuă a binelui cu răul, a omului cu schimbările naturii în decursul anului, a iernii cu primăvara, a morții și reînvierii naturii și, prin extindere simbolică, a omului, din moment ce supraviețuirea lui este indestructibil legată de natură.

Orașul fiind construit la poalele muntelui VERMIO, obiceiul Ghianițarilor din Naousa are trăsături dionisiace, deoarece, conform mitologiei, acolo s-a născut cel mai mare dansator al antichității, SATYROS SILINOS, primul însoțitor al procesiunii lui DIONYSOS.

În concluzie, am putea scrie capitole întregi despre respectivul obicei, fără a impune faptul că așa a fost și nu altfel. Adevărul se pierde în clepsidra timpului.

Această referire se face ca să nu uite vârstnicii și să afle tinerii, deoarece, așa cum a spus la revoluția din 1821 generalul MAKRIGHIANIS, POPORUL FĂRĂ TRECUT, NU ARE NICI PREZENT, NICI VIITOR.

IOANNIS  GADOS
Comunitatea Elenă Brașov

Comunitatea Elenă Brașov a încercat să pună în evidență aceste obiceiuri, la manifestarea desfășurată pe data de 28 februarie 2011, manifestare la care a participat și echipa Televiziunii Române, condusă de d-na Nicoleta Dumitrache.

în colaborare cu Centrul Cultural Reduta

vă invită la

Sambata, 2 Aprilie 2011, orele 18, la Centrul Cultural Reduta din Brașov.

Vă asteptăm cu drag!

`

`

`

`

`

`

`

`

`

 Mai sus vedem steagul Greciei.

Una din teorii spune ca albastrul simbolizeaza valurile Marii Egee,
iar albul simbolizeaza valurile.

Alta teorie, considerata legenda nationala, zice ca cele 5 dungi albastre simbolizeaza cele 5 silabe ale cuvantului Libertate (E-lef-the-ri-a, in greaca), iar dungile albe reprezinta silabele expresiei ‘sau moarte’(I tha-na-tos, in greaca),
adica deviza revolutiei de la 1821, de la dobandirea independentei statului grec,
“Libertate sau moarte”.

Cursurile se tin, ca in fiecare an, la sediul Comunitatii Elene din strada G.Baritiu nr 12.

Pentru mai multe informatii si lamuriri, va rugam sa ne contactati telefonic sau sa veniti personal la sediul nostrum.

Va asteptam cu drag!

Ελληνική Κοινότητα Μπρασόβ
Comunitatea Elenă Brașov

după ce spectacolul dedicat Zilei Naționale a Greciei s-a încheiat,
vă invităm să vizionați un set de poze. AICI

Multe, variate, neprelucrate, din miezul spectacolului, pentru a savura puțin, fie și doar din imagini – pentru cine nu a fost la spectacol, această zi specială.